Cum mai sunt?

Şi deci da, iată-mă din nou în Baia Mare după o tura prin Timişoara- oraşul meu preferat. Foarte scurtă excursia, doar 3 zile, nu-mi ajung să admir tot oraşul! Plus că a fost şi vremea destul de naşpa. Mai vine şi că nu cred că mai merg undeva vacanţa asta, trebuie să mă reobişnuiesc cu plictiseala, rutina, şi leneveala asta continuă, că până în 15 septembrie, doar de ea voi avea parte. Nu ştiu dacă mă deranjează sau nu. E vacanţă, ceea ce e bine, cred.Anyway, mi-am luat o căruţă de haine şi am mancat o tonă de fast-food şi mâncare grecească din complexul stundenţesc (foarte bună btw). Sper să mă reîntorc cât de curând, şi poate să stau puţin mai mult şi să fac mai multe lucruri decât de data asta. Oricum, am avut câteva momente acolo, în care mi-am amintit lucruri, mi-am amintit vise şi speranţe mai vechi. Ştiu că am avut la un moment dat chiar senzaţia că retrăiesc un 3 mai din Piaţa Unirii de anul trecut. Mi-am dat seama că mă aflam, încă, în aceeaşi stare..că deşi multe s-au schimbat, istoria s-a repetat iar, dar şi că nu mai vreau să se repete, că m-am săturat de confuzie, şi stări bipolare (nu ştiu alt cuvânt mai potrivit). Oricum, e ciudat să retrăieşti momente. Am închis ochii şi m-am bucurat, în tristeţea mea, de reîntâlnirea cu sentimentul de BOLOVAN în piept. O să fie bine. Şi o sa vină şi vremea în care voi fi fericită în Timişoara, şi nu numai.

Lights will guide you home
And ignite your bones

Şi tot atunci o să fie vremea în care toate rănile vor fi cicatrizate, şi trecutul o să fie trecut şi nu trecut care bântuie. Speranţă trebuie!

And I will try to fix you