Cum ne mentinem usor igiena

Ingrijirea proprie este foarte importanta, igiena si apoi frumusetea, daca ne dorim un corp sanatos. Pentru ca mediul in care traim este din ce in ce mai poluat si plin de bacterii trebuie sa ne protejam organismul cum stim mai bine pentru a nu ne imbolnavi.
Sunt foarte multe boli  pe care le putem contacta in lipsa igienei, nu sunt fatale dar cu siguranta sunt  greu de tratat si ne vor incomoda mult timp.
Un prim pas catre mentinerea sanatatii si a igienei este spalatul. Nu vorbim despre  dusul zilnic ci despre spalatul pe maini.
De multe ori cand mancam la scoala, la birou sau pe strada nu ne dam seama de murdaria pe care o avem pe maini si cu care inevitabil contaminam si produsul consumat. De aici ne putem imbolnavi destul de usor.
Cel mai simplu pas de care trebuie tinut cont este spalarea manilor inainte de masa cat mai des posibil cu sapun.
Sapunurile au putere ridicata de spalare, degresare si igienizare si nu atatca pielea. Sunt create pentru a fi folosite in contact direct cu pielea asadar sunt testate dermatologic sa nu raneasca sau sa creeze alergii. Majoritatea  sapunurilor sunt cu ph neutru, potrivit oricarui tip de piele chiar si celelor mai sensibile, deci un sapun de acest gen se poate folosi chiar si pentru a-i spala pe maini pe cei mici, fara a le aspri sau irita pielea.
Exista si sapunuri care sunt imbogatite cu creme hidratante pentru a putea fi folosite si in scop cosmetic de a curata tenul dupa machiaj.
Orice tip de sapun alegem, fie ca este lichid, solid, antibacterian, sub forma de spuma sau cu proprietati abrazive, putem sa fim convinsi ca dupa utilizare reducem cu mult riscul de a ne imbolnavi sau a ne contamina cu diverse bacterii.
Asadar, apa nu este suficienta pentru a curata pielea de impuritati asa ca aveti grija ca la spalare sa aveti la indemana si un sapun pentru a va curata cu adevarat.

H.

H. – numele casei. Elemente de art nouveau şi rococo (pilaştri, ferestre). Mici coloane din mahon, subţiri. Numele – după un ţinut natal din M. al proprietarului. Soţia acestuia, o doamnă în vârstă, cu eşarfă şi torsadă elegantă, foarte amabilă, ne întâmpină. Se oferă să ne spună povestea casei şi ne arată biblioteca somptuoasă. Iederă uscată prinsă de ziduri, atârnând în liane groase, de unde impresia înşelătoare de părăsire. Ştiu bine că e un monument al lumii vechi, n-o să-l mai întâlnesc niciodată.

       Într-un anticariat, un volum vechi (~1880) din Fabulele lui La Fontaine, foarte mic. Flash. Tipul întâlnit odată în tren şi care, întrebat ce citeşte, a scos din buzunar un Rimbaud vechi la fel de mic, roşu, cu coperta bine legată. Nu se despărţea de el niciodată.

       De ce nu am avut tradiţie de stânga, ca toate ţările din jur. Rapid, din două motive mari: pentru că am fost un popor de ţărani 95% (ţărani fără pământ) şi pentru că n-am avut cultură urbană. Ca atare, proprietatea şi Dumnezeu au fost singurele idei politice pe care poporul le-a înţeles. Stânga e o tradiţie eminamente urbană.

       Trebuie să înţeleg: de ce îmi inspiră un dezgust înspăimântător bârfa şi cei care bârfesc (mai ales bărbaţii), cei care intră în sufletul altora pentru a afla noutăţi, a smulge confesiuni sau a influenţa mersul lucrurilor, şi de ce dispreţuiesc ideea de polemică. Impuls teribil de refractar la indiscreţie. Violent şi ultimativ. E absurd, pentru că nu e vina lor, când stau cu pupilele dilatate şi ascultă; sunt răi fără să vrea; dacă ar putea să se schimbe, s-ar schimba; dar nu pot. Uneori resimt o silă fizică, în sensul că pot simţi în gură gustul amar de la propria-mi fiere, o greaţă fizică. Cred că aş putea asista la strivirea lor fizică. Dezgust colosal şi inexplicabil, deoarece prin fire şi convingeri sunt cu totul altfel, detaşat, amoralist, indiferent.

       – epoca: diferenţa dintre nobil şi ignobil e de negăsit.
       – să fii ‘o stea’ (Nietzsche), să ai un ţel mai mare decât viaţa.
       – să-ţi rarefiezi cuvântul. A nu mai contribui la inflaţie, interactivitate, infinitate nulă.
       Solitudinea e sabotată peste tot. Socializare etc., o ‘reunionită’ permanentă. Paradox al socializării obligatorii, în epoca individului.
       – înlocuirea salvării prin ‘uşurare’.
       ‘We must reconcile ourselves to a season of failures and fragments.’ (V. Woolf)
       Sensul ar fi: trebuie ajuns la acel stadiu care să nu mai poată fi redus la un stadiu ulterior.

       Vermut Noilly Prat, gin Finsbury (Beefeater-ul e gol). Un martini agreabil. Lumini, noapte. Aş putea rămâne aşa multă vreme. Aş putea să nu mă mai întorc.