Mandria de a fi… sarac

Nimeni nu stie de ce exista, nimeni nu vrea sa o traiasca, insa multi din tara asta o cunosc si o traiesc; minut de minut, ora de ora, zi de zi, luna de luna. Saracia. Da, exista cuvantul asta, fir-ar el sa fie… Exista si e o realitate, o povara, pe care romanul cu palmele muncite, cu chipul blajin si macinat de timp, dar cu sufletul luminos, infloritor, si-o duce, uneori, pana la moarte. Cred ca nu e nimic mai tragic si mai sfasietor decat sa n-ai ce pune pe masa; nu pentru tine, nu… pentru copii, pentru cei dragi tie. Personal, am trait momente-sfasietoare, daca le privesti de departe-, chiar pana spre maturite, in care am inghitit in sec cand am trecut printre tarabe sau prin fata unui magazin de dulciuri, stiind ca parintii nu aveau de unde, sau cand painea si o cana de apa erau suficiente pentru a spune cu glas stins ca „am mancat azi”. Nu puteam cere si asta pentru ca saracia nu era numai in cartile de povesti… era chiar langa mine… o traiam, o… priveam in ochi. Experienta m-a marcat, m-a determinat sa ma schimb total…

Saracia te condamna la esec. Esti sarac, n-ai nicio sansa… Esti sarac, n-ai cum sa ajungi departe. Esti sarac. Si atat. Dar saracul e mai bogat decat toti cei avuti, retineti asta. E adevarat, nu are bani, dar are minte, are imaginatie, are un suflet mare si cald. Asa sunt mai toti oamenii frumosi carora multi le arunca apelativul „sarac”. Cu bani poti face orice, poti rezolva orice problema; cu sufletul deschis si cald poti muta muntii din loc.

Va vine sa credeti sau nu, sufletul omului sarac e aur curat. El deschide usi ferecate, te ajuta sa iti doresti mai mult, te invata sa lupti cu tine. Sunt, iata, un alt adevar, si momente in care omul sarac cade pe ganduri, pica intr-o stare usor depresiva. Atunci, acel licar interior, sufletul, isi intra in atributii. Oamenii saraci vad intotdeauna partea frumoasa, traiesc cu pasiune clipa, nu renunta la bucuria de a strange in brate sau de a saruta fruntea unei persoane dragi, nu renunta… Si asta ii face unici, ii transforma in niste modele de conduita…
Admir enorm copiii saraci care se ridica si ajung in functii importante la maturite, admir oamenii saraci care-si cladesc singuri imperii, admir oamenii care nu uita de unde au plecat; nu uita ca, odata, saracia o simteau in farfurie, in ghiozdan, in curtea blocului… Bravo lor, tot respectul! Mandria de a fi… sarac, de a te multumi cu putin, de a nu uri pe altul care are, asta te poate propulsa pe culmi nebanuite. Cu o conditie: fii perseverent… Se poate…