„Case subacvatice” in care chiar ai putea trai fara nicio grija

Laboratorul subacvatic Galateea/Proiectul „SeaOrbiter”. Conceptul de baza al laboraturului subacvatic e mobilitatea. E un fel de nava subacvatica care se misca in voie pentru a le permite oamenilor de stiinta sa studieze flora si fauna subacvatica de la adancimi mai mari decat ti-ai fi putut inchipui vreodata. Laboratorul a fost lansat in 1977 de catre Jacques Rougerie si a inspirat proiectul. El putea fi plasat oriunde intre 9 si 60 metri sub nivelul suprafetei oceanului.

Calatoriile pot dura timp indelungat iar la bord ar putea poposi 20 de curiosi, simultan. Telul proiectantului este sa se ajunga cu explorarea pana la 6.000 de metri adancime. De asemenea, poate fi folosit in antrenarea astronautilor, pentru ca presurizarea si izolarea e similara conditiilor din spatiul extraterestru. Pentru proiectul SeaOrbiter se strang fonduri, 45% din banii necesari fiind deja stransi la inceputului lui 2014. Proiectul „SEALAB”. Prima incercare de a le permite oamenilor sa locuiasca sub suprafata oceanului a fost proiectul „SEALAB”. Ca si la proiectul Conshelf, si „SEALAB” a avut trei module, primul fiind lansat in apropierea coastelor Bermudelor in 1964, insa a fost abandonat rapid. „SEALAB II” a fost lansat in 1965 si a inclus si apa calda curenta si frigider. Era de 17 metri lungime si a fost lasat la 62 de metri adancime, pentru perioade de cate doua saptamani. Printre cei care s-au aflat la bordul „SEALAB” a fost si Scott Carpenter, cunoscut pentru ca a facut parte din astronautii din Mercury 7. El l-a sunat de sub apa pe Gordon Cooper, un coleg de-al sau, care orbita in jurul Pamantului in capsula spatiala Gemini. „SEALAB III” s-a lansat in 1969, in apropierea coastelor Californiei, insa proiectul a sfarsit tragic atunci cand laboratorul a inceput sa prezinte fisuri pe unde intra apa din abundenta-atunci Berry Cannon,c are se afla in „SEALAB III” a murit fara a se putea salva.