Aceasta este situatia anumitor specii de paianjeni si mantise traind in populatii cu densitate mica. Un mascul este norocos daca intalneste o femela si este putin probabil ca acest noroc sa se repete. Cea mai buna strategie a masculului este sa produca atat de multi urmasi care sa-i poarte genele pe cat ii permite sansa care i-a suras. si cu cat sunt mai mari rezervele nutritive ale femelei, aceasta are cu atat mai multe proteine ce vor putea fi transformate in oua. Daca masculul ar pleca dupa imperechere, acesta probabil ca n-ar mai gasi o alta femela, iar existenta sa in continuare ar fi inutila. In schimb, incurajand femela sa-l manance, el o ajuta sa produca mai multe oua care sa-i poarte genele. in plus, o femela paianjen a carei gura este preocupata sa mestece trupul unui mascul face ca actul copulatiei cu corpul masculului sa aiba loc pentru mai mult timp, avand drept rezultat un transfer mai mare de sperma si fertilizarea mai multor oua. Logica evolutionista a masculului paianjen este impecabila si ne pare bizara doar pentru ca alte aspecte ale biologiei umane fac canibalismul sexual dezavantajos.
Majoritatea barbatilor au mai mult decat o singura sansa sa copuleze; Chiar si femeile bine hranite dau in mod normal nastere unui singur bebelus o data ori cel mult nasc gemeni; iar o femeie nu ar putea sa consume destul din corpul unui adult incercand in acelasi timp sa-si imbunatateasca in mod semnificativ baza nutritionala pentru sarcina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu