Totul a fost perfect la inceput. De fapt, aproape perfect… Nu era deloc genul de barbat pe care l-as fi placut. Ba chiar din contra. Scund, blond, cu ochii verzi si patratelele bine ascunse sub puloverul cu burtica generoasa, nu mi-ar fi atras atentia nici daca avea un reflector in varful capului. Eu, care sunt atrasa de brunetii focosi, inalti si zvelti, cu pielea maslinie si ochii negrii ca taciunii. Dar viata este plina de surprize…
Un singur amanunt regasesc la el: parul ondulat. Nici macar numele lui nu imi place: Vlad. Atat de fad, lipsit de imaginatie!
Vlad, pe care il vedeam pentru prima oara, desi ne petreceam amandoi fiecare zi de miercuri in acelasi loc. Ca sa nu mai lungesc discutia, ne-am remarcat intr-o zi si ne-am inteles din primul minut de conversatie. Discutand cu el, am aflat ca apartine unui interval de varsta considerat perfect de catre mine, locuieste in acelasi cartier si are propria afacere cu un profit decent. Cam tot ce isi doreste o femeie de la un barbat.
Deja asteptam undeva, intr-un coltisor minuscul al inimii, ca Vlad sa-mi ceara numarul de telefon. Et voila! A facut-o!
Dupa un schimb de SMS-uri oarecum stangace, s-a intamplat si primul telefon, iar in timpul acelei prime conversatii, s-a intamplat si invitatia in oras, care s-a strecurat fluid si firesc. Ca si acceptul meu.
Uitasem cu desavarsire ca nu reusisem sa-l gasesc pe Facebook, ca nu gasisem pe internet absolut nici o dovada a existentei lui Vlad. Asta cu toate ca era imposibil ca prietenii mei sa nu il aiba si pe el in lista de prieteni, fiind vechi colegi de munca.
Aveam sa regret amarnic greseala asta!
Gandul la intalnire si perioada aglomerata de la servici, fiind perioada sarbatorilor de iarna, m-au facut sa uit complet ca nu il gasisem in online. Ba chiar uitasem ca vorbisem cu o prietena sa ne intalnim la o cafea fix in ziua in care aranjasem intalnirea cu el. Oooops!
Apoi mi-a venit ideea geniala! E chiar perfect: o sa transform intalnirea intre patru ochi intr-o iesire in grup! Asa o sa am ocazia sa il vad cum se poarta in lume si sa obtin “aprobarea” prietenei mele. Da, era perfect!
Si uite asa a trecut repede ziua si a venit si seara mult-asteptata. Primele momente ma fac sa cred ca Vlad are potential: descurcaret, atent si sociabil, s-a inteles de minune cu prietenii mei. Vin la masa cafeaua mea si prima lui bere, care nu se impaca “bine” cu oboseala lui accentuata.
Discutii usoare, rasete si buna dispozitie. Vine a doua lui bere si un prieten al lui. Intre timp, intrebarile mele devin tot mai personale, iar in ochii lui de smarald apar un licar alcoolizat. Fata i se destinde intr-un zambet plin de inteles si de… ganduri.
Minte!
Vlad ma minte! In timp ce raspunsurile lui devin din ce in ce mai vagi si pline de balbaieli, observ privirea expresiva a prietenului lui Vlad, care parca striga “vinovat”. Pe masura ce minutele trec, apare un alt om in fata mea, unul care parca ma roaga sa-i fac o baie in bere. Sau sa testez rezistenta sticlei la contactul cu craniul lui.
Vlad a disparut aproape complet si a lasat loc unui om mandru de afacerea lui, dar cu o alta viata. O viata ascunsa sub o alta identitate.
Hotaram toti sa incheiem seara, iar eu ma duc acasa dezamagita. In pat, cu ochii deschisi, nu ma pot sa abtin sa rememorez tot ce a spus Vlad. Nu pot sa dorm si ma apuc sa fac alte cercetari asupra lui. Ca printr-o minune, de la primul click internetul imi ofera informatii complete despre firma de care este Vlad atat de mandru, iar numele lui adevarat iese repede la iveala. Si sotia lui si copilul lui. Nu este Vlad, ci Claudiu. Unul dupa altul apar toate detaliile de care Claudiu a “uitat” sa-mi spuna, dar pe care le-am intuit din privirea prietenului sau si din berile numeroase care i-au dezlegat limba, incurcandu-i cuvintele.
Furia, dezamagirea si dezgustul se invalmasesc in sufletul meu in urmatoarele zile, dar vina este a mea.
Eu nu mi-am dat seama ca totul era prea perfect ca sa fie adevarat, eu nu am realizat de la inceput ca
Vlad...oh, Claudiu ma minte. Doar eu sunt de vina… Ce dezastru ar fi fost daca ajungeam mai departe! L-am vazut pe Claudiu dupa o saptamana. A vrut sa-mi vorbeasca, iar la auzul refuzului meu categoric, fata lui a devenit dureros de emotionanta. Daca nu imi repetam incontinuu ce mincinos este, privirea lui de ingeras ranit profund de dragostea vietii lui m-ar fi facut sa il imbratisez puternic si sa-i iert totul. Daca ii voi mai vorbi vreodata, o sa-l sfatuiesc sa dea admitere la actorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu