Danezii au condus un studiu interesant in privinta diferentei dintre modul in care viseaza un orb si cum viseaza un om care nu are probleme de vedere. Grupul de studiu a cuprins 14 indivizi care erau orbi din nastere, 11 orbi care si-au pierdut vederea dupa ce au implinit 1 an, 25 de indivizi care aveau probleme cu vederea, dar nu erau orbi. Timp de o luna cei implicati in grupul de studiu au notat tot ce-si aminteau despre ce visau, inclusiv culori, emotii, oameni, impresii senzoriale.
Cei orbi nu au raportat nimic legat de stimulii vizuali, insa au fost capabili sa guste in vis, sa atinga ceva specific sau sa auda anumite. Dintre participantii care erau orbi din nastere, mai mult de 93% au raportat ca au auzit si sunete. Interesant este faptul ca, desi continutul emotional al viselor era acelasi pentru toti participantii, cei orbi aveau mai mari sanse sa aiba cosmaruri. Dintre cei care s-au nascut cu defect vizual, 25% au avut cosmaruri, spre deosebire de doar 6 procente din cei care erau sanatosi. Unul dintre participanti s-a plans ca ajunsese sa aiba cosmaruri in fiecare zi, visand ca se pica de la inaltime, este urmarit sau ca e lovit de o masina. Altii visau ca se aflau in diverse situatii jenante din punct de vedere social. Procentul foarte mare al cosmarurilor raportate de orbi se poate datora pericolelor pe care acestia trebuie sa le infrunte zi de zi, frecventa cosmarurilor tinand de timpul de procesare crescut pentru a evita aceste obstacole.
Visele sunt o modalitate unica de a transforma experientele in amintiri. Daca acest lucru se dovedeste a fi adevarat, cosmarurile frecvente se pot incadra intr-un fel de incercare de supravietuire, de conservare pe care creierul orbilor o face in fiecare zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu