Februarie 2013. Bucuresti. Capitala a unei tari membra UE. Spitalul Bagdasar Arseni – unitatea sanitara principala in tratarea afectiunilor neurologice.
O dimineata ploioasa si trista pentru ca urma sa stau pentru prima oara in fata blocului operator de la neurochirurgie, in asteptarea unei vesti bune… O veste esentiala pentru viitorul unei familii. In sala operau doi reputati neurochirurgi, iar la capatul a doua ore de asteptare vestea buna a venit. Totul era ok si peste cateva zile – daca totul decurgea ok – aveam sa plecam acasa. Si asa s-a si intamplat, insa cu o foaie de iesire din spital pe care scria insuficienta respiratorie acuta perioperatorie. De care nu ne anuntase nimeni timp de trei zile de la operatie. Am intrebat de ce nu ne-a spus nimeni ca sotul meu nu a respirat in timpul operatiei si ca a avut nevoie sa fie intubat. Si mi s-a raspuns: “Asa adaugam noi pe foaie complicatii la operatii, si cu cat sunt mai grave cu atat Casa de Asigurari ne deconteaza mai multi bani!”. Deci intr-o tara europeana medici de renume falsifica foile pacientilor pentru a primi banii de la Casa de Asigurari?! Casa pentru care noi cotizam luna de luna cu sume uneori coplesitoare? Cat anume din sumele acestea ne sunt vreodata returnate de sistemul sanitar sub forma de tratamente sau medicamente? Cu mult mai putin! Ce procent din acesti bani se regasesc in dotarile si conditiile din spitale? Unul infim. Cum sa nu te apuce furia, cum sa ramai calm si sa mergi mai departe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu