Port ochelari de vedere din clasa a doua. De la 8 ani, tot port bicicletele astea pe nas, de mi-au iesit pe urechi. Eram o copila cand m-au dus ai mei la oftalmologie si mi-a zis medicul ca musai sa port ochelari. Si normal ca mama a facut o tragedie din asta de nu-i adevarat. De atunci si pana in ziua de azi, cred ca am avut pe putin vreo 50 de ochelari si am ajuns sa cunosc toti oftalmologii din oras. In final m-am oprit la o doamna draguta care si in ziua de azi ma recunoaste.
Nu pot insa sa uit cat am suferit cand mi-am pus prima data ochelarii pe nas. Mi se parea ca eram asa de urata. Imi venea sa plang tot timpul. Si daca plangi cu ochelarii pe nas, e cam nasol. Se murdaresc si dup-aia musai sa te chinui sa-i stergi cum trebuie daca vrei sa mai vezi corect. Am suferit si fiindca mi s-a zis in multe feluri, in special aragaz cu 4 ochi. La asta sufeream cel mai tare. Si plangeam pe la colturi de numai. Asta pana intr-un an cand am venit la scoala dupa vacanta de vara si cred ca, fara exagerare jumatate din colegii de clasa erau cu ochelari. Cred ca deja devenise o moda sa porti ochleari de trebuie de nu. Si uite asa, a inceput mie sa imi placa sa ii port. Doar ca in ziua de azi, as renunta la ei cu mare drag, insa durerea cea mai mare e ca nu vad nimic fara ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu