Intotdeauna am fost atrasa de trecut. De nostalgia lui, de melancolia vremurilor trecute. Toata lumea zice ca nu este sanatoasa aceasta gandire. Sunt perfect de acord, trebuie sa traim in prezent. Cu toate acestea, daca ne uitam trecutul, chiar si o parte din el, ne pierdem identitatea. Amintiri, poze, scrisori....o lista lunga ce ma poarta mereu pe meleagurile trecute. Am o memorie destul de bine a datelor, imi place in momentul in care ma intorc in trecut sa dau date evenimentelor pe care le descriu. Nu o fac voluntar, pur si simplu este ca si o boala, o dorinta sa stiu tot despre un subiect. Simt ca imi incarc creierul, neuronii cu informatii nefolositoare, dar...din nou...nu o fac voluntar. O am in mine, o am in sange si nu cred ca o pot sterge asa de usor. Simt ca nu imi face bine aceasta incarcare a memoriei cu tot felul de lucruri prostesti pana la urma...dar nu ma pot abtine. Este ca si cum creierul meu doreste toata aceasta informatie, se hraneste cu ea, cu un trecut al meu, al oamenilor din jurul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu