Magarul lui Buridan

Vrand sa exemplifice urmarile nefaste ale indeciziei provocate de excesul de reflectare, care anuleaza chiar meritul ei, filozoful francez Jean Buridan (despre care sursele sunt modeste, mentionandu-i existenta in secolul al XIV-lea), intr-o argumentatie pe tema, imagineaza o situatie de fabula cu multiple implicatii:  un magar ganditor se afla situat la egala distanta de o galeata cu apa si de un brat de fan.

Imposibilitatea de hotarare pentru a incepe cu una sau cu cealalta dintre necesitati va provoca moartea animalului si va pastra pentru eternitate numele filozofului a carui faima, altfel, nu s-a apropiat de celebritatea acestui exemplu.
Ca expresie, prin absurdul pitoresc pe care il presupune, "magarul lui Buridan" pledeaza impotriva analizei teoretice paralizante, inhibante si in favoarea actiunii, miscarii, in caz contrar, cei in cauza (si faptele lor) fiind sortiti intarzierii, pierderii, disparitiei.

Acuzarea intelectului la personajul ales de Buridan poarta samanta unei ironii subtiri pentru formele de nehotarare, capabile atat de sugerarea umorului, cat si a dramei, de la caz la caz.