Simbolurile culorilor de pe unghii

In prezent multe femei poarta pe unghii exact ceea ce nu le reprezinta. De exemplu unghiile foarte puternic acutite si facute rosii sau in culori aprinse de roz. Este exact ca atunci cand te imbraci cu ceva total nepotrivit varstei tale sau evenimentului la care trebuie sa ajungi. Cum ar fi sa mergi la o petrecere care are ca si tema anii ‘60 si tu sa te imbraci cu un costum gothic? Cam asa este si cu manichiura, ea trebuie potrivita nu doar evenimentului la care mergi ci si tinutei pe care o porti, mai ales daca este vorba despre oja semipermanenta.

De exemplu, daca mergi la un eveniment de gala vei putea purta o manichiura eleganta, simpla, asortata cu o rochie pe masura. Ce spune insa culoarea pe care o avem pe unghii despre personalitatea noastra ca si femei, si cum ne vad cei din jur in functie de manichiura?! Se spune ca mainile sunt oglinda fiecarui om, daca vezi o persoana cu unghiile si mainile neingrijite iti vei face clar o parere foarte proasta despre acea persoana, iar daca unghiile sale mai sunt si murdare sau au urmele muncii la camp prin ele, e clar ca stii deja despre cine vorbesti sau pe cine ai in fata.

Culorile pe de alta parte traduc acea parte a caracterului nostru prin care ne exprimam, acea parte care ne leaga de ceilalti. Astfel, daca purtam rosu la unghii, vom putea spune ca suntem persoane posesive, ne place sa detinem controlul iar daca purtam o manichiura simpla, mata, cu culori pale sau chiar neutre inseamna ca suntem persoane care muncesc foarte mult si carora le place sa preia toate responsabilitatile celor din jur asupra lor. Verdele pe unghii va spune despre persoana care il poarta ca este o fire energica, joviala si plina de viata - mereu pusa pe sotii.

Albastrul pe unghii simbolizeaza infinitul cat si neincadrarea sociala a celei care il poarta cat despre combinatiile lor - va puteti face singuri o idee, avand in vedere intregul context social in care va incadrati.

Personalitati celebre cu experiente extreme chiar si dupa moarte

John F. Kennedy si creierul pierdut. Asasinarea lui Kennedy a fost ciudata. De la gloante magice, la schimbari in ruta pe care trebuia sa mearga presedintele Americii, cazul este plin de coincidente stranii si controverse din ce in ce mai credibile. Dintre toate ciudateniile una le-a intrecut pe toate: disparitia creierului lui J.F. Kennedy. Desigur, nu prea ramasese mare lucru din creierul sau, pentru ca unul din gloante i-a atins craniul. La spital, medicii au observat ca sotia sa tinea in brate chiar o parte din creierul sotului sau si se afla in stare de soc. Si cu restul ce s-a intamplat? Dupa autopsie, creierul a fost pus intr-un container de hotel, pe care Serviciile Secrete l-au incuiat intr-un dulap din Casa Alba. In 1965, Rober Kennedy a mutat containerul si alte rapoarte si probe biologice la Arhivele Nationale. In anii ce au urmat, autoritatile au sesizat ca pretiosul creier al lui Kennedy disparuse. Socati, oficialii au interogat peste 30 de oameni dar nu au gasit vinovatul. Disparitia creierului nu a fost facuta publica pana in 1978, cand s-a dat in vileag ca materia cenusie a presedintelui a fost pierduta. Teoria conspiratiei a functionat perfect, astfel ca guvernul era acuzat ca a facut sa dispara creierul pentru a nu se sti cate gloante l-au lovit pe Kennedy in cap si din ce unghi i-au strapuns craniul. Alta varianta sustine ca insusi Robert Kennedy ar fi furat creierul fratelui sau pentru a ascunde niste probleme de sanatate sau pentru a evita sa se afle ce medicamente lua J.F. Este adevarat ca presedintele lua medicamente multe pentru durerile de spate, insa studierea creierului sau in 1966 nu ar fi dezvaluit nimic relevant. Nici pana astazi nu se stie ce s-a intamplat de fapt cu Kennedy si creierul sau…

Tutankhamon. Regele Tutankhamon a ajuns sa fie arda in flacari si in chinuri groaznice cand era mai tanar. Arheologul Christ Naunton, directorul Societatii de Explorare a Egiptului, cauta printre notele lui Howard Carter-primul care descoperise momantul lui Tutankhamon-cand a dat peste ceva foarte ingrijorator. Tanarul rege a luat foc la un moment dat, lucru confirmat si de observatiile facute de arheolog asupra oaselor si tesutului muscular sub un microscop electronic. Tutankhamon ajunsese sa ia foc in timpul inmormantarii. Cercetatorii au pareri foarte impartite in privinta circumstantelor in care a murit regele-unii zic ca a avut malarie, altii ca a fost asasinat, Naunton sustine si el ca Tutankhamon a fost lovit de un car de razboi. Insa sunt de acord ca inmormantarea a fost rapida. Vopseaua din mormant nici macar nu era uscata cand a fost coborat sarcofagul. Mumificarea implica folosirea foarte multor substante inflamabile, chimicale-corpul mortului era scufundat in rasina si uleiuri speciale din plante pentru conservare. Pentru ca inmormantarea a fost grabita din motive necunoscute, pe giulgiu au ajuns si mai multe picaturi consistente din aceasta substanta de conservare. In prezenta oxigenului a avut loc o reactie chimica puternica care a aprins intreg corpul lui Tutankhamon-temperatura focului era deja la 200 grade Celsius, lasandu-l pe faraon asa, bine facut si crocant ca o pulpita de pui la tigaie.

Tratamentul melanomului malign in primele stagii

Tratamentul melanomului malign a devenit multidisciplinar. Chirurgia ramane modalitatea principala de tratament, in special pentru boala locala/regionala. Radioterapia este folosita in principal pentru controlul recidivelor locale nerezecabile si al bolii metastatice. Imunoterapia adjuvanta si-a demonstrat eficienta in boala local avansata, prelungind supravietuirea si intervalul liber de boala. Chimioterapia si imunoterapia pot ameliora calitatea vietii si supravietuirea in boala metastatica. Totusi, in anumite situatii, cel mai bun tratament ramane cel suportiv.

In primele doua stagii, cel mai eficient tratament este cel chirugical. Se stie ca celulele tumorale pot fi prezente la distanta de cativa centimentri de marginea vizibila a tumorii primare. De aceea, acum peste 100 de ani, se recomandau excizii largi, cu o marja de siguranta in tesut sanatos de 3-5 cm. Ulterior, s-a observat ca rata recidivei locale depinde mai mult de grosimea tumorii decat de marginile exciziei chirurgicale.

Poate aparea si recidiva locala, si anume o tumora aparuta la o distanta mai mica de 5 cm de cicatricea postoperatorie. Recidivele locale trebuie considerate ca dezvoltandu-se din resturile tumorii primare; ele trebuie diferentiate de metastazele in trazit, care au origine limfatica si apar intre tumora primara si ganglionii limfatici regionali. Exista trei optiuni terapeutice: excizia chirurgicala, radioterapia externa si chimiopterapia regionala in conditii de izolare a membrului. Pentru bolnavii la care excizia chirurgicala nu este posibila sau la care leziunile au recidivat de mai multe ori, iradierea cu sau fara hipertermie adjuvanta este o optiune posibila. Prognosticul recidivelor locale este prost; majoritatea pacientilor vor dezvolta boala metastatica. Supravietuirea medie este de 3 ani.

Mergem mai departe, la stagiul 3 de manifestare al melanomului. Numai 35 - 40 % dintre pacientii care prezinta invazie ganglionara supravietuiesc la 5 ani, metastazele ganglionare indicand un risc crescut de metastaze la distanta. O parte dintre bolnavi pot fi insa vindecati prin limfadenectomie sau limfadenectomie plus imunoterapie adjuvanta. Pentru cei ce nu pot fi vindecati se poate asigura tratament paliativ eficient.

La pacientii care prezinta afectare ganglionara clinica trebuie efectuata, pa langa excizia tumorii primare, disectia totala a ganglionilorn regionali. Aceasta procedura poate vindeca pana la 20 ? 40 % dintre bolnavi. Totusi, chirurgia joaca un rol limitat in managementul metastazelor in tranzit. Din acest motiv, se apeleaza la radioterapia externa, chimioterapie sau imunoterapia adjuvanta.

Administrarea de interferon determina o crestere statistic semnificativa a supravietuirii pacientilor, dar in doze mari el poate produce efecte adverse precum sindrom pseudogripal (frisoane, febra), greata si varsaturi, astenie, depresie. Si totusi administrarea unor doze mai mici, desi diminueaza intensitatea reactiilor adverse, nu este suficienta pentru tratarea pacientului.

Asadar, depinde foarte mult de pacient care este tratamentul de care are nevoie, in functie de istoricul sau medical, de stagiul in care se afla melanomul si de progresul bolii. Recomandarea mea ar fi consultarea unui cabinet dermatologic, pentru stabilirea unui prognostic si pentru inceperea imediata a tratamentului (spre exemplu, clinica Top-Derm Uni este o alegere buna, institutie condusa de Doamna Profesor Doctor Olga Simionescu, in Bucuresti).

Islanda, asa cum nu ti-ai inchipuit-o niciodata

Razboiul codurilor. Inca din 1950, islandezii au fost intr-un conflict permanent cu britanicii in privinta folosirii apelor teritoriale islandeze pentru pescuit. In Islanda, industria pescuitului este foarte importanta si esentiala pentru asigurarea hranei.

Razboiul codurilor a inceput in 1958, cand islandezii s-au gandit sa largeasca zona de excluziune din jurul teritoriului lor-zona unde alte tari nu aveau voie sa pescuiasca. Guvernul britanic si-a trimis fortele navale sa-si protejeze pescarii, insa s-a ajuns inevitabil la impuscaturi si scufundari de vase de pescuit. Intelegerea diplomatica a functionat si britanicii au incetat cu represaliile. Peste ani, islandezii au marit aria de excluziune de la 6.5 kilometri la 320 kilometri. Energie vulcanica. Islanda are foarte multi vulcani activi si energie pe masura. Multe tari ar fi ingrozite sa stea aproape sau pe un vulcan activ, insa Islanda s-a folosit de forta naturii dezlantuite pentru a produce energie. 85% din energia produsa in Islanda provine din resurse regenerabile, jumatate din ea fiind din surse geotermale. Inainte de fi folosite pentru producerea energiei, sursele geotermale au fost folosite doar pentru apa lor fierbinte si pentru incalzire. O utilizare comuna este incalzirea bazinelor de inot-sunt peste 150 de bazine de inot publice, incalzite de activitatea vulcanica si caldura degajata. Inima pufinilor. Pufinii sunt niste pasari de talie mica, cu pene albe si negre-arata ca niste pinguini-pasari. Gordon Ramsay a intrat in gura aparatorilor animalelor dupa ce a mancat inima unui pufin mort in timpul showului sau „The F Word”. In Islanda inima de pufin e o delicatesa, iar pufinii sunt mancati tot timpul pe la restaurante-cum sunt la noi si porumbeii. Ramsay a fost salvat de media si nu a fost acuzat de nimic, pentru ca avea tot dreptul sa manance inima pasarii-desi e cam brutal daca te gandesti la cat de simpatica si nevinovata e biata pasare… Brennivin. Islandezii sunt cunoscuti pentru pasiunea lor pentru mancarea ciudata, insa ciudatenia se extinde si dincolo de bucatarie. Pe langa sutele de kilograme de Coca

Cola baute anual-mai mult decat orice natiune de pe planeta, chiar si de americanii obisnuiti cu asa ceva, ei mai beau si Brennivin. Brennivin este un fel de rachiu distilat din cartofi. Pana aici nimic asa de scarbos, insa se adauga seminte de chimen, care dau un gust execrabil bauturii traditionale. In restaurante, se consuma alaturi de un hakarl, rechin fermentat (iac!) si asta pentru ca Brennivin ti se pare extraordinar dupa ce ai luat o portie de rechin fermentat care-ti intoarce tot stomacul pe dos. Brennivin se bea doar cand islandezii vor sa impresioneze turistii si sa le dovedeasca cam cum e treaba cu radacinile lor islandeze…