O vacanta la tara

Imi amintesc si acum cu placere de vacantele de vara din copilarie, cand petreceam zile in sir citind povesti pentru copiii. Stateam intr-o camera amenajata pentru mine. Din cand in cand pictam sau scriam poezii si ma uitam peste pozele din tinerete ale rudelor si bunicilor. Ma jucam cu o prietena de-a mea , ne urcam in cires si culegeam cele mai dulci si coapte cirese, ne jucam prin curte.

Ajutam la munca campului, cand puteam. Era oarecum amuzant pentru un copil sa dea cu sapa pentru a scoate cartofii , sa adune fanul, sa hraneasca pasarile din curte, sa se uite in hambar daca au facut oua gainile, sa culeaga pere si mere. Cel mai mult imi placea sa stau la umbra nucului si sa citesc cate o carte, sau sa stau pe o patura la soare si sa imi bronzez trupul. Numaram petalele de margareta gandindu-ma la un anumit baiat si incercand sa ghicesc daca ma iubeste sau nu. Ne jucam in paraul din apropierea casei, si ne temeam de vaci si cai. Cocosul era cam periculos, uneori ataca cu ciocul , dar il linistea bunicul. Imi placeau mult oile din curte, le mangaiam pe blana. Noaptea stateam afara cate o ora doua si priveam cerul instelat. Intr-o noapte, luna era mare, plina, frumoasa, parea un glob imens. Imi aduceam aminte de ceea ce invatasem la scoala, ca petele de pe luna ii reprezinta pe Cain si pe Abel. Imi placeau mult fluturii multicolori care se asezau pe flori, cu aripile lor minunate. As fi vrut sa ma joc cu ei, sa ii tin in palma, dar mi s-a spus ca daca ii prind li se va strica puful de pe aripi si nu vor mai putea sa zboare. Nu le doream un sfarsit asa de trist unor fapturi asa gingase.

Casa bunicilor, cu toate enigmele ei, cu camara plina cu bunatati, cu bunicul aducand alune si ciuperci de la padure si cu bunica pregatind de mancare si aranjand prin casa imi vor ramane in amintire peste ani, si nu voi uita farmecul lor.