Psalm dragostei

E înca în mine greul pietrelor, dintre cari m-am ridicat cînd zi s-a facut. Dragoste, împrumuta-mi tu usurinta cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor. Simt înca în mine greul pamîntului si deznadejdea lutoasa. În mine tînguitoarele nopti. Neguri mai staruie-n gînd si talpile fara de voie mai prind radacini pe drumuri neprietenoase. Din trecut cîteodata mai vine un vînt. În ceasurile desprimaverii, dragoste, în ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri, caci numai tu nu ai amintirea marilor întunecimi, fa sa uit cumplita povara a vazduhului negru, ce-l port pe umeri si da-mi taria dea suporta bucuria eliberarii. (Cartea româneasca, 1982) Lucian Blaga.