Psihoterapia nuditatii

Terapia prin nuditate este cunoscuta inca din 1960. Cel care a initiat aceasta miscare a fost Paul Bindrim, un psiholog care credea ca nuditatea le permitea oamenilor sa isi schimbe asteptarile sociale create prin imbracare si sa se confrunte direct cu emotiile lor private.

Prin dezbracare si expunere in pielea goala, oamenii puteau sa vina in contact cu gandurile reprimate, cu frustrarile lor, sa isi gaseasca solutii in privinta mariajului cu probleme si sa ajunga la stari de euforie prin auto-actualizare, constientizarea de sine. Increderea si deschiderea era capatata prin sesiuni de cateva zile in care oamenii stateau goi in niste locatii speciale si se priveau in ochi sau „se jucau” cu organele genitale ale partenerului. Depasirea emotiilor negative se putea face doar daca oamenii dezbracati isi impartaseau motivatiile private si cele mai intime parti. Participantii inotau, meditau, se imbratisau, isi exprimau furia in ce fel doreau, toate astea in timp ce erau goi.

Pe masura ce anii au trecut, popularitatea terapiei prin nuditate a scazut. Astazi, asa ceva se mai practica in California, la Human Awareness Institute, unde participatii primesc cursuri de intimitate si sexualitate, unele dintre ele putand fi audiate in timp ce participantii sunt dezbracati, pentru a gasi si intelege scopul in sine al vietii lor.