Filmul de la care am invatat o lectie importanta

A fost o perioada de doi-trei ani in care am fost pur si simplu obsedata de tot ce inseamna cinematografie. Atat de obsedata incat chiar ma batea gandul sa incerc ceva in domeniu, nu ca actrita, normal, ci mai degraba ca regizor sau ceva de genul. In fine, cert este ca erau zile in care refuzam sa ies din casa ca sa ma uit la filme si apoi la documentare despre filmele alea, interviuri cu actorii, regizorii, stateam chiar si sa citesc toata distributia! Vazand mii de filme, de la unele am avut ce invata, iar de la altele mai putin, iar avand gandirea pe care o am acum, consider ca un film din care nu inveti nimic este o pierdere de timp.

Filmul pe care l-am vazut de patru ori si care mi-a ramas in suflet, care m-a impresionat de fiecare data pana la lacrimi este The curious case of Benjamin Button. In rolul principal este Brad Pitt si, desi sunt o mare fana a lui ca si actor, nu de-asta iubesc filmul in cauza. Pelicula, care a fost bombardata cu laude si premii dupa aparitie, prezinta in mare ideea unui om care se naste batran si intinereste. Copilul este nascut cu riduri, abia poate merge, oasele-i sunt imbatranite si are o gandire de copil. Pe parcursul anilor, privit in paralel cu o tanara nascuta in acelasi timp cu el, in timp ce fata creste ca orice om normal, barbatul intinereste. In momentul in care cei doi ajung la varste egale, aproximativ 45 de ani, se indragostesc dupa ce ‘copilarisera’ impreuna.

Aceasta drama prezinta multe aspecte interesante ale vietii, ale trecerii timpului care e ireversibila si a puterii pe care o are dragostea. Pe mine una m-a coplesit totul de la scenariu pana la filmari, efecte si jocul incredibil al actorilor, si e un film pe care-l recomand oricand oricarei persoane indiferent de gusturi.