Florile sint ca si femeile: frumoase, viu colorate, delicate, parfumate, incintatoare. Gradina mea este plina de flori. Gasesti aici paneslute gingase, cu petalele in mai multe culori, toporasii violacei, floarea Afroditei, zabilele rosii, Ciubotica cucului, care infloreste pina toamna tirziu, ghiocelul cu albul lui pur, hortensiile rozalii, levantica cu flori violete, parfumate, crinul alb, expresia mindriei, cu mirosul lui incondundabil, iasomia, care raspindeste un parfum suav, exotic, gladiolele portocalii, sugerind dragostea la prima vedere, Regina noptii, cu miros imbatator in amurg, anemonele plapinde, sugerind asteptare, intelegere, sinceritate, ca niste fluturasi, orhideele neasemuite, deschise in toate culorile curcubeului, margaretele cu petale albe, pitice, floarea iubirii si inocentei („ma iubeste, nu ma iubeste”), florile de mac, explozii de rosu si de forme miraculoase, dalia, care simbolizeaza recunostinta si respectul, ca un arici cu tepi rosii, zambila in forma de clopotei, flarea sperantei si a vietii, tuberozele invesmintate in alb, cu petale geometrice, irisii, colorati in toate culorile posibile, trandafirii albi, sau rosii, exprinind romantism si rafinament, frumusete sau puritate, crizantemele in purpuriul lor regesc, o adevarata incintare a ochiului, levantica, cu mirosul si gustul ei aromatic, bujorii, asemenea unor copii obraznici, cu obrajii aprinsi, hortensiile, in nuantele lor liliachii, colorind toata vara, narcisele galbene, cu florile intoarse in unghi, lalelele infocate, rozmarinul, in nuantele sale inegalabile de violet, petuniile roz, ca niste orbite stelare, narcisele, in explozii de alb, simbolizind dragalasenie, respect, lacramioarele, ca niste cercei la urechile diminentii, expresia frumusetii.
Odata, Margareta, iubita mea, m-a intrebat de ce nu-i aduc niciodata o floare, daca tot imi plac florile si daca am atit de multe. I-am raspuns ca nu pot alge intre atitea flori, care sa exprime ce am eu in suflet. Atunci a vrut sa le vada si ea. Am adus-o in gradina intr-o dimineata frumoasa de vara, cu un Soare fierbinte si orbitor. N-am vazut-o niciodata mai fericita si mai frumoasa ca atunci. ”Daca, prin absurd, ar pieri toate florile, prezenta ta aici, i-am spus, ar acoperi lipsa!” Nu mult dupa aceea, ne-am casatorit.” Un om care iubeste florile ca tine, imi marturisise ea, nu poate avea un suflet altfel decit o floare. Sa stii, ca te iubesc!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu