Nu stiu de ce dar mereu am avut o atractie ciudata catre persoanele care au nevoie “sa fie reparate”, a caror vieti sunt complicate si zbuciumate. Mi-am zis ca daca cineva poate schimba ceva, atunci acel cineva sunt eu.
Poate cred prea mult in oameni, in existenta unei parti bune in sufletul fiecaruia sau poate ca incerc sa rezolv la altii ceea ce evit sa rezolv la mine. Recunosc, fug de multe ori de problemele pe care le am, incercand sa le rezolv pe ale altora, incercand sa ii ascult pe altii, sa ii ajut, sa ii indrum, sa ii motivez. As vrea sa o fac si pentru mine atat de bine pe cat o fac pentru cei din jurul meu. Dar nimic nu se intampla peste noapte, totul evolueaza treptat, cu rabdare si perseverenta. Cheia reusitei este intotdeauna la noi, chiar daca cei din jur pot avea copii si ne mai pot ajuta in anumite situatii, acele copii raman pana la urma ceea ce sunt, simple copii dupa un original de care doar noi suntem responabili. Nu ne putem preface la nesfarsit ca pierdem cheia, ca o ratacim, ca nu stim unde am pus-o, doar pentru ca ceilalti sa ne sara in ajutor si sa ne imprumute “o copie” pentru a ne mai deschide cate o usa..
Usile trebuie sa ni le deschidem singuri, sa pasim fara frica dincolo de ele, sa nu lasam teama sa ne transforme in stana de piatra. Nu lasa oprtunitatile sa treaca pe langa tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu