Cand am ajuns in Portugalia prima oara mi s-a parut ca seamana foarte mult cu Romania. Ca nivel de trai suntem cam pe aceeasi linie. Bine, cu toate acestea, ei au autostrada de la intrarea in tara. Noi nu prea avem autostrazi. Primul oras mare in care intri este Porto, un orasel dragut la Oceanul Atlantic. Nu mai vazusem oceanul pana atunci si eram foarte curioasa cum va fi. Ne-am cazat intr-un hotel dragut si apoi am inceput sa ne plimbam prin oras. Unele cladiri erau vechi, incarcate de istorie, altele erau renovate. Este un oras destul de vechi si asta se vede pe strazi, prin cartiere. Oamenii sunt calzi, amabili, primitori. Ajunsa pe plaja am fost atat de incantata de peisajul acela superb, parca desprins dintr-un film pe care il vazusem candva. O plaja imensa, valuri cum nu mai vazusem vreodata, oameni care faceau jogging pe plaja, altii isi plimbau cainele...era un peisaj rupt dintr-o poveste. Cand am ajuns era refluxul oceanului. Plaja era de doua ori mai mare decat in mod obisnuit, dar incet, incet apa isi facea loc inspre uscat, ocupand din ce in ce mai mult loc pe nisipul arzator. Era cald si senin, oameni veseli se alergau pe plaja, se jucau, inotau, unii faceau surf, altii leneveau la plaja. Ne-am mutat de vreo doua ori cu prosoapele intrucat apa inainta rapid. Atat de bine si linistitor era totul in jurul meu ca am adormit la soare vreo 30 de minute. Nu ma puteam gandi la nimic, eram intr-o meditatie continua. Mai tarziu, in aceeasi zi, am luat un autobuz turistic din acela „decapotat” si ne-am plimbat prin tot orasul, peste raul Douro, peste un pod foarte inalt, pe langa case, cladiri vechi si noi. Am incheiat ziua cu un pahar din celebrul vin de Porto, un vin dulce, tare, care te poarta de la prima sorbire pe meleagurile trecutului. Plin de turisti, plin de oameni voiosi peste tot. Timp de 3 zile am fost incantata de acest oras al Portugaliei, care merita vizitat....Porto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu