Respir deasupra orașului tăcut, mă pierd printre sunetele colorate și observ liniștea sub ochii mei..
Totul stă nemișcat, doar luminile se
joacă într-un dans îmbătat de nuanțe deschise în fundalul de un albastru
închis în care noaptea se îneca.
Oftez, adânc .. încet și sigur..
Sub mine stă orașul în care am prins
aripi… sub ochii mei dorm culori strălucitoare și amorțite de frig, se
dispersează visuri pe străzi umplute de zgomot și lumini dar tot pe
aceste străzi se destramă dorințe în fărâme de nisip .
Dar totul doarme sub tăcerea orașului
pustiu.. se pierde în negura nopții și ultima rază de lumină pe care
lampadarul de pe stradă îl oferă. Totul rămâne amorțit până când zorii
se vor gândi să îmbrățișeze orașul pentru a-l trezi la viață…
Eu și cu el.. amândoi observăm
liniștea și ne bucurăm de ea.. în acest moment, în această clipă sunt
inundată de amintiri.. dar de astă dată nu mă mai afectează.. doar mă
fac să le alung din gând și să le înlocuiesc cu fapte reale și
palpabile.
Părăsesc într-un sfârșit oglinda și mă îndrept spre masă.. mă rup de tăcere și mă afund în zgomot dulce …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu