Distribuirea inteligentei este, din pacate, invers proportionala cu numarul oamenilor. Cei vitregiti de soarta par insa resemnati, bucurindu-se cu ce le-a mai rams: instinctul de turma si viata la intimplare.
- Citeodata ma intreb ce au ei si ce nu am eu! se enerva Dumitru Stefanescu, tragind cu sete de volanul autobuzului pe care-l conducea. N-au nimic in plus, iti spun eu!
Colegul sau de suferinta ridica din umeri depasit.
- Ba au noroc!
- Si cine imparte norocul asta?
- Viata, raspunse Gheorghe Almas. Dracu` s-o ia!
Stefanescu smunci enervat de volan.
- Si nu te-ai intrebat de ce n-a nimirit o bucata si la tine?
- Nu. Asa mi-a fost scris! Sa trag de covrigul asta pina dau ortu` popii!
- Uie, eu m-am intrebat. Si de miine imi bag picioarele in el autobuz! Ma apuc de cersit! Tu stii citi bani fac cersetorii astia?
- Vai de capul lor! zise Almas cu mila. Uneori n-au dupa ce bea apa!
- Dar tu ai …pina la salariu?
- Am, totusi, o ocupatie. Nu ma arata nimeni cu degetul!
- Cind iti ghioraie matele, e ultimul lucru la care te mai gindesti! Apuci ce-ti cade! Nu mai faci mofturi! La nevoie, dai si in cap cuiva pentru un colt de paine!
Lazar isi sterse o lacrima.
- Trebuie sa ai un curaj nebun! Eu nu pot face asta!
„V-am lasat saraci si prosti, constata Constantin Brincusi, v-am gasit si mai saraci si mai prosti.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu