Loc de „buna ziua”

In viata lucrurile bune (nu mai vorbesc despre cele rele!) se intorc intodeauna cu asupra de masura, incununind un gest oarecare ( aparent neimportant!) sau infierind altul. Cel in cauza (omul de pe zebra, ca sa-i zicem asa!) nu realizeaza atunci importanta gestului sau pentru celalalt (omul in nevoie!), este constient doar despre semnificatia lui, si nu se asteapta la consecinte spectaculose. A lasat, intr-adevar, un loc de buna ziua, pentru cindva (daca va fi vreodata nevoie!), nimic mai mult. Insa, asa cum se intimpla, de obicei, in viata, lucrurile se schimba, omul in nevoie ajunge pe zebra si invers. Iar gestul se intoarce (inzecit!). Aplecarea omului, in general, este meschina (urmareste realizare unui scop!), dar aceste lucruri se vad, se simt, si nu produc niciodata consecinte. Gestul din inima, dezinteresat ( dar eficient!), atirna mai greu in aceasta ecuatie de viata, devine act de constiinta, (constiinta incarcata a omului in nevoie!), devine obligatie de onoare.