Munci agricole

In fiecare an, in luna septembrie (pe cincisprezece, cind incepea scoala!) mergeam doua saptamini la munci agricole (obligatoriu!). Nu-mi placuse niciodata amestecul acesta dintre scoala si mersul pe cimpiile patriei, dar pe vremea aceea nu conta ce-ti place sau nu. Regula era sa mergi, altfel suportai tot felul de consecinte ( tu si familia ta!). Cel mai urit imi era la strins cartofi. Un tractor scotea cartofii de sub pamint ( de pe o tarla cit vedeai cu ochii!), iar noi veneam cu strinsul din urma. Cartofii culesi ( murdari, cu resturi de pamint pe ei! ) trebuiau asezati in niste cosuri, pe care altii le carau la o remorca, de unde ajungeau la capatul ogorului, intr-o movila cit un munte. Uneori eram repartizati la cules stiuleti ( de porumb), alteori la sfecla ( care era foarte grea si murdara! ), depindea de nevoile C.A.P-ului respectiv ( nicidecum de ale noastre!). Copii fiind, nu prea luam munca in serios, lasind in urma nostra tone de cartofi neculese, strivite sub bocanci, ignorate, spre nemultumirea supraveghetorilor, care ne intelegeau intrucitva ( avind si ei copii!). In conceptia celor care conduceau tara, strinsul recoltei facea parte din educatie, din programa scolii, veneau reporteri si ne filmau cum imbinam noi munca in agricultura cu stiinta de cartea, dar totul era regizat, „ sa dea bine”. Asta era, intr-adevar o lectie!