Narcis

Narcis era un tanar cu infatisare minunata, dar care dispretuia dragostea, atat a pamantencilor, cat si a nimfelor. Dintre acestea din urma, povestea nimfei Echo a fost cea mai trista. Indragostita de Narcis si refuzata cu indiferenta de frumosul tanar, de durere Echo a disparut, din ea ramanand numai glasul-''ecoul''. Se pare ca aceasta intamplare a fost picatura care umpluse paharul norocului sau al nenorocului lui Narcis.

Zeita Nemessis, pazitoarea echilibrului si a ordinii din univers, adeseori considerata spirit vindicativ rational care veghea pastrarea masurii in toate si pedepsea incercarile omului de incalcare a conditiei sale, ii sorteste un chin cumplit: sa se indragosteasca de propriul chip, pe care il zareste in oglinda unei ape. Iubindu-si patimas propria imagine si suferind fara leac din cauza imposibilei apropieri erotice, ca si victimele sale, Narcis se stingea de durere, numele sau revenind unei flori. ,,Iubirea lui Narcis'' comprima sensul egoist al existentei, cultivarea unui cult personal, care devine insensibil la orice alte realitati. In ziua de azi cand ne referim la persoanele care se apreciaza prea mult sau care au o impresie prea buna despre ele, ne referim implicit si la Narcis.