Second-hand pentru copii?!...

Am o verisoara. Nimic nou, toata lumea are cel putin o verisoara. Numai ca verisoara-mea are si ea un baiat mai mare decat al meu cu vreo 2 ani. Si, nu stiu de ce, doar pentru simplul fapt ca a nascut inaintea mea si se da oarecum superioara, simte nevoia sa-mi ofere toate hainutele pentru copii si incaltamintea ce i-a ramas mica lu’ fii-su. De cele mai multe ori am refuzat-o, la inceput mai delicat, apoi mai apasat. Sigur, mi-ar fi convenit sa fac niste economii, dar nu chiar pe pielea copilului meu.

Nu reusesc s-o fac sa priceapa ca nu-i deloc sanatos ca un copil sa poarte hainutele si incaltamintea altui copil – iar asta nu-i o fita, nici vreun moft. Hainutele primite vin in contact cu pielea copilului si, la drept vorbind, fiecare cu piele si celulele lui, sa nu le amestecam! La incaltamintea pentru copii problema este si mai serioasa – incaltarile deja purtate de un copil sunt deja „deformate” intr-un anume fel, propriu mersului acelui copil. Daca fii-su calca usor spre interior, fii-miu va fi afectat in mers purtand pantofii lui – si tot asa, orice mica deformatie a incaltamintei pentru copii deja purtate, sigur incomodeaza sau afecteaza piciorul si mersul „urmasului”.

Mereu o refuz, mereu insista pe motiv ca-s prea ocupata sa umblu prin oras si de fiecare data i-am zis ca eu rezolv simplu cumparaturile de genul asta: le fac din magazinele online. In maxim o ora de navigat pe internet caut, vad produsele, aleg din modele si culori ce-i plac copilului, bifez marimea potrivita lui si fac comanda. In 2-3 zile primesc prin curier rapid coletul cu hainutele si incaltamintea pentru copil.

Verisoara-mea e prea inapoiata ca sa priceapa ca-i mult mai eficient si comod asa. Daca mai vine la mine cu pijamale de-ale lui fii-su, am s-o intreb daca ei i-ar conveni sa poarte chilotii altei femei...